Madamă la Paris
Trecuseră vreo doi ani de la Revoluţie şi luam masa la Majestic împreună cu prietenul nostru, dom' Profesor, care avea o supărare cu distribuţia pe lanţ la Volvo.
Amintindu-şi că are un cunoscut, Viorel, angajat la room-service în hotel cu un model identic de Volvo şi aflând că este de serviciu, urcăm să-i ceară lămuriri.
Da, tipul chiar avea o adresă în Băneasa la cineva care dezmembra Volvo dar câteva minute era ocupat cu servirea unor greci.
Aşteptându-l în room-service, apare o doamnă elegantă şi jovială.
Ne face conversaţie, ne spune bancuri mişto, îi face complimente rugbistului dar fără a depăşi măsura şi apare şi Viorel:
Doamna răstoarnă neglijent poşeta căutând rujul şi nu pot să nu remarc că o poşetă relativ mică adăpostea o sumă importantă de bani.
Cu nonşalanţă ia 100.000 şi-i dă lui Viorel:
-Ţine, barosane, să mă chemi şi altădată.
-De ce 100.000, se miră Viorel? Parcă decartai câte 20.000...
-Te plângi, barosane? Eu sunt corectă în afaceri! M-ai chemat pentru grec dar erau 5 în cameră. I-am rezolvat pe toţi şi-am luat mălaiul de la fiecare! 500.000!
Pricepând ce meserie avea doamna, rugbistul întreabă mirat:
-100.000 de căciulă? Nu-i cam mult? Eu lucrez în învăţământ şi am 9000 impozabil!
-9000 pe lună? - se minunează "doamna". Iepuraş, eu pentru banii ăştia nu fac nici cu ochiul. Şi am doar nouă clase! Ei, eu dacă făceam liceul acum eram madamă la Paris!
-